Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
urmă — ÚRMĂ, urme, s.f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ♢ loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare … Dicționar Român
rămâne — RĂMẤNE, rămấn, vb. III. 1. intranz. (Despre fiinţe) A sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găseşte. ♢ expr. Rămâi cu bine (sau sănătos,… … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
ultim — ÚLTIM, Ă, ultimi, e, adj. Care este cel din urmă (dintr o serie de elemente spaţiale, temporale, valorice); care se află la sfârşit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ♢ Ultima oră = rubrică având cele mai noi ştiri dintr o gazetă … Dicționar Român
sechelă — SECHÉLĂ, sechele, s.f. (Mai ales la pl.) Urmă, consecinţă, tulburare funcţională sau organică durabilă rezultată după o boală, după o intervenţie chirurgicală etc. – Din fr. séquelle. Trimis de dante, 19.07.2004. Sursa: DEX 98 sechélă s. f., g … Dicționar Român
hogback — HOGBÁCK s.n. (geol.) Creastă ascuţită care rămâne în urma eroziunii în zonele cu strate de durităţi diferite, puternic înclinate. [< engl. hogback]. Trimis de LauraGellner, 21.04.2005. Sursa: DN HOGBACK [HÓGBEC] s. n. creastă ascuţită care… … Dicționar Român
retarda — retardá vb., ind. prez. 1 sg. retardéz, 3 sg. şi pl. retardeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic RETARDÁ vb. I. intr. (Franţuzism) A rămâne în urmă; a întârzia. [< fr. retarde … Dicționar Român
reziduu — REZÍDUU, reziduuri, s.n. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ♢ Reziduuri furajere = deşeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentaţia animalelor. ♦ Materie care se depune pe… … Dicționar Român
căruţă — CĂRÚŢĂ, căruţe, s.f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic şi mai uşor decât acesta, cu tracţiune animală, mai ales cu cai. ♢ expr. A se lăsa de căruţă = a renunţa la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruţă = a rămâne în urmă; a… … Dicționar Român
jos — JOS, JOÁSĂ, joşi, joase, adv., adj. I. adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într un loc mai puţin ridicat (decât altul). ♢ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcţie verticală coborâtoare. ♢ Cu faţa în jos = (culcat) … Dicționar Român
săpa — SĂPÁ, sap, vb. I. tranz. 1. A lucra, a fărâmiţa cu sapa1 (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânţa, a prăşi etc.). 2. A face cu sapa1 (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un şanţ în pământ. 3. A scoate cu sapa1 ceva din pământ. 4.… … Dicționar Român
